dominics

[o dragoste mare mă poartă spre tine ca o bandă rulantă]

dominic — Sun, 30 Aug 2009 16:08:37 +0000

mai sunt câteva secunde
vizualizezi în rewind

și trofeele atâtor zile în care ai împlinit profețiile
sufletul tău conectat cu milioane de alte suflete
dinții albi puternici strălucind în lumina dimineții
și această tristețe elastică nu mai e a ta
și toată furia și efervescența noastră de adolescenți
strânse într-un prezervativ atent înnodat

dincolo de rafturile înalte ești și tu o umbră
un cod de bare într-o lume făcută din panouri publicitare

totul este suspendat de un fir
un fir foarte subțire

suntem împreună până în ultima clipă

tatoon park

dominic — Fri, 24 Oct 2008 16:33:51 +0000

vine marius şi-mi zice
dacă nu scrii ceva ca lumea
după ce am văzut maşinile astea
nu ai nicio scuză

uite mustangul roşu serie limitată
e de ajuns să-i pozezi genţile
sau un buick wildcat din 1967
ţi se ridică părul pe mână
când auzi cum sună motorul
ce mai vrei altceva

mariuse nu merge aşa
să faci descriere
trebuie căutate detaliile esenţiale
contează emoţia care coagulează imaginea

de fapt totul este aici
feţele noastre fluide
reflectate în buşonul cromat al chevroletului pickup
cerul rotund
norii cu pete de albastru
caroseria verde pal strălucind impecabil

tu ai zis
ăsta este super-realismul

un spazier

dominic — Sun, 06 Apr 2008 19:18:30 +0000

sunt cu totul aici
fluxul de adrenalină dilată secundele

acum vântul trece prin haine
urcăm platoul înclinat
muşuroaie aprinse
tufe de pipirig culcate la pământ

aştept norii de furtună pe muchia dealului
îmi fac drum printre colţii rânjiţi ai dulăilor de la stână
strâng între degete păstrăvul însângerat
cornul de cerb cu opt raze

„la munte cizmele sunt sfinte
ai cizme poţi merge unde vrei”

urmăresc hipnotizat cum spulberă zăpada
cum sparg crustele de gheaţă

puşa aleargă în cerc surescitată de mirosul de animal sălbatic
unchiu rulează istoriile lui condimentate cu poante

viştea mare se scufundă sub banchiza de ceaţă
gerul arde pielea feţei
încetineşte mişcările sângelui
aerul verde gelatinos ne striveşte vertebrele

orbital

dominic — Fri, 25 Jan 2008 15:02:20 +0000

din ce în ce mai şters

corpul fără organe

pe marile bulevarde pustii

cu amprentele etajate

carnea străvezie

te dizolvă

ţâşneşte prin toţi porii

se extinde în cercuri concentrice

până la ultimele prelungiri

învelit în plastic albastru

învelit în folii de aur

un soare negru te sărută pe gură

îţi soarbe lumina

transgenic

dominic — Fri, 25 Jan 2008 14:52:03 +0000

ne ţine strânşi

înlănţuiţi unul într-altul

aşteptând furtuna electromagnetică

superexplozia

în lumina ectoplasmatică

a sorilor cromozomiali

on the latest things

dominic — Fri, 18 Jan 2008 16:23:00 +0000

as I embrace you without a touch
and eventually
maybe
none of these things

as the face bones resolve
my viscera liquify

like a gas station
opened veins in the night
make signals with fluorescent lighting tubes

at such a late an hour
that the last tram lifts from its tracks
unawakened dogs levitate
butterflies that go through walls

when all the limousines in town
have the colour of your eyes

or nothing but the trails of a meteoric body

the pitch-dark to break
the olfactory seals

frigocom

dominic — Fri, 18 Jan 2008 15:28:27 +0000

un refren în cap
o melodie blocată pe repeat
& fragmente de conversaţie
aştept aici
137
în timp ce număr
zilele rămase & bani
tone de frunze
putrezesc
pasta groasă se lipeşte
de talpa bocancilor
mai singur
decât dacia abandonată în parcare
o floare carnivoră
mă dizolvă
soarele retractil
un himen perforat
înroşind asfaltul
& tencuiala decojită
pe ultimele blocuri
din bulevardul timişoara
30 de ani
fără memorie
aştept lucruri care
nu se vor întâmpla
printre pungi goale
chiştoace & capace de plastic
faţa mea nerasă
în balta de lângă bordură
137
nu vine
cu ochii injectaţi
cu mâinile îngheţate
o să ajung
până la urmă
acolo unde

U96

dominic — Tue, 09 Oct 2007 10:01:54 +0000

reminescentă pe retină
amprenta buzelor translucide
umbra plutind pe luciul cristalelor de mică
înfăşuraţi în respiraţia zidurilor
aroma de struguri şi frunze arse
ca într-o aură magnetică
în timp ce-n depărtare
una câte una
se aprind luminile
şi corpurile noastre îşi topesc conturul
în placenta unui corp cu mult mai mare

rising

dominic — Fri, 07 Sep 2007 12:49:48 +0000

toate aceste emoţii
toate aceste parfumuri
încă plutesc în jurul tău
atât de aproape
încât dac-ai vrea
ai putea să le atingi
vânzătoarea îţi zâmbeşte
tu îi răspunzi
şi imediat devii un client amabil
înfăşurat în ceaţa lăptoasă
auzi din când în când gloanţele şuierând
într-o zi aerul nu va mai îmbrăţişa forma corpului tău
aceleaşi ambalaje lucioase
aşteaptă cuminţi pe rafturi
foşnesc între degete
într-o zi va destrăma învelişul obiectelor
te va pătrunde ca o maree caldă
ca un abur trandafiriu
viaţa mea sfârşeşte în tine

thinredline

dominic — Fri, 07 Sep 2007 11:34:11 +0000

They want you dead or in their lie.

Only one thing a man can do.

Find something that’s his.

Make an island for himself.

If I never meet you in this life, let me feel the lack.

A glance from your eyes and my life will be yours.

I was a prisoner. You set me free.

dominic — Fri, 07 Sep 2007 11:22:40 +0000

ultra-

dominic — Tue, 04 Sep 2007 11:40:11 +0000

în timp ce tu încă mai eşti haina unui corp invizibil

las noaptea să-mi mângâie coastele

camera asta cu pereţi transparenţi nu are tavan

să-mi desfacă pieptul

doar aici suntem împreună
ca şi cum am fi murit

să mă pătrundă cu tentacule luminescente

acestea sunt oasele/carnea/sângele

mă învelesc în sufletul tău
ca într-un cearşaf ud

şi tremur

e s c a p e

dominic — Tue, 04 Sep 2007 10:52:03 +0000

amurgul jupuit de nori

globii oculari împroşcaţi pe asfalt

ţeasta zdrobită

sprijinită de bordură într-o baltă de sânge

îngheţat

nicio fisură

atent la fiecare detaliu

ermetic

o caroserie complet galvanizată

deschizi ochii

lumea este încă acolo

ca o atingere caldă

prietenoasă

simţi cum te înveleşte

substanţa visului

soarele de inox taie ceaţa străvezie

în iarba udă

sufletul tău

un câine fără stăpân

adulmecă urmele trecătorilor

vântul de la metrou aduce polenul

spirale de parfum

te plesnesc ca un bici peste faţă

aerul se umple de vibraţii

ai mâinile grele

încărcate cu petale

noii zei electrizează masele

îşi proiectează senzaţiile pe ecrane gigantice

se lasă crucificaţi pe stadioane

vertebrele lor fluorescente

formează scări rulante

pentru sufletele noastre care urcă la cer

din ce în ce mai aproape

te striveşte

îţi smulge articulaţiile

te strângi în tine ca un pumn şi zvâcneşti

porii se dilată

elektro

dominic — Tue, 04 Sep 2007 05:11:36 +0000

eu sunt cel rău

cel de care trebuie să te temi

un singur gest
poate declanşa resorturile
un singur gest

poate debloca angrenajele

suntem întinşi pe asfaltul ud
cuburile de aer se rostogolesc în jurul nostru

vreau să-ţi mănânc gura

vreau să fim electrici

despre ultimele lucruri

dominic — Tue, 04 Sep 2007 05:10:23 +0000

aşa cum te strâng în braţe fără să te ating

şi până la urmă

poate că

nimic din toate astea

aşa cum se resorb oasele feţei

mi se lichefiază viscerele

ca o benzinărie

venele deschise în noapte

semnalizează cu tuburi fluorescente

la o oră atât de târzie

încât ultimul tramvai se desprinde de şine

câinii adormiţi levitează

fluturii trec prin ziduri

când toate limuzinele din oraş

au culoarea ochilor tăi

sau doar pulberea unui corp meteoric

întunericul dens să spargă

sigiliile olfactive

neon nights

dominic — Mon, 03 Sep 2007 09:21:11 +0000

unul după altul învelişurile se desprind

toate aceste proteze afective
holograme gelatinoase ale memoriei
încep din nou să vibreze

şi aluneci prin galeriile măcinate de igrasie
băile insalubre
camerele înguste cu paturi suprapuse

filamente negre de sânge ţi se preling pe buze
şerpuiesc pe albul murdar al chiuvetei

creierul tău ejaculând fascicule de lumină
creierul tău plutind în derivă ca o sepie moartă

umbrele tremură pe luciul oglinzii
vârtejurile de aburi te ridică încet spre tavan
soarele îţi răsare umed din palme