un spazier

sunt cu totul aici
fluxul de adrenalină dilată secundele

acum vântul trece prin haine
urcăm platoul înclinat
muşuroaie aprinse
tufe de pipirig culcate la pământ

aştept norii de furtună pe muchia dealului
îmi fac drum printre colţii rânjiţi ai dulăilor de la stână
strâng între degete păstrăvul însângerat
cornul de cerb cu opt raze

„la munte cizmele sunt sfinte
ai cizme poţi merge unde vrei”

urmăresc hipnotizat cum spulberă zăpada
cum sparg crustele de gheaţă

puşa aleargă în cerc surescitată de mirosul de animal sălbatic
unchiu rulează istoriile lui condimentate cu poante

viştea mare se scufundă sub banchiza de ceaţă
gerul arde pielea feţei
încetineşte mişcările sângelui
aerul verde gelatinos ne striveşte vertebrele