frigocom

un refren în cap
o melodie blocată pe repeat
& fragmente de conversaţie
aştept aici
137
în timp ce număr
zilele rămase & bani
tone de frunze
putrezesc
pasta groasă se lipeşte
de talpa bocancilor
mai singur
decât dacia abandonată în parcare
o floare carnivoră
mă dizolvă
soarele retractil
un himen perforat
înroşind asfaltul
& tencuiala decojită
pe ultimele blocuri
din bulevardul timişoara
30 de ani
fără memorie
aştept lucruri care
nu se vor întâmpla
printre pungi goale
chiştoace & capace de plastic
faţa mea nerasă
în balta de lângă bordură
137
nu vine
cu ochii injectaţi
cu mâinile îngheţate
o să ajung
până la urmă
acolo unde