e s c a p e

amurgul jupuit de nori

globii oculari împroşcaţi pe asfalt

ţeasta zdrobită

sprijinită de bordură într-o baltă de sânge

îngheţat

*

nicio fisură

atent la fiecare detaliu

ermetic

o caroserie complet galvanizată

*

deschizi ochii

lumea este încă acolo

ca o atingere caldă

prietenoasă

simţi cum te înveleşte

substanţa visului

*

soarele de inox taie ceaţa străvezie

în iarba udă

sufletul tău

un câine fără stăpân

adulmecă urmele trecătorilor

*

vântul de la metrou aduce polenul

spirale de parfum

te plesnesc ca un bici peste faţă

aerul se umple de vibraţii

ai mâinile grele

încărcate cu petale

*

noii zei electrizează masele

îşi proiectează senzaţiile pe ecrane gigantice

se lasă crucificaţi pe stadioane

vertebrele lor fluorescente

formează scări rulante

pentru sufletele noastre care urcă la cer

*

din ce în ce mai aproape

te striveşte

îţi smulge articulaţiile

te strângi în tine ca un pumn şi zvâcneşti

porii se dilată