ultra-

în timp ce tu încă mai eşti haina unui corp invizibil

las noaptea să-mi mângâie coastele

camera asta cu pereţi transparenţi nu are tavan

să-mi desfacă pieptul

doar aici suntem împreună
ca şi cum am fi murit

să mă pătrundă cu tentacule luminescente

acestea sunt oasele/carnea/sângele

mă învelesc în sufletul tău
ca într-un cearşaf ud

şi tremur