neon nights


unul după altul învelişurile se desprind

toate aceste proteze afective
holograme gelatinoase ale memoriei
încep din nou să vibreze

şi aluneci prin galeriile măcinate de igrasie
băile insalubre
camerele înguste cu paturi suprapuse

filamente negre de sânge ţi se preling pe buze
şerpuiesc pe albul murdar al chiuvetei

creierul tău ejaculând fascicule de lumină
creierul tău plutind în derivă ca o sepie moartă

umbrele tremură pe luciul oglinzii
vârtejurile de aburi te ridică încet spre tavan
soarele îţi răsare umed din palme

Lasă un Răspuns